Dragii nostri, trece timpul ca nebunul si nu reusim sa punem in cuvinte lucrurile minunate care ni se intampla… ne miscam parca pe fast forward, desi pregatim cu migala fiecare eveniment. Din pacate, insa, ne ramane putin timp sa vorbim despre ceea ce facem. In lipsa cuvintelor noastre, vorbesc pozele, imaginile surprinse pe video, comentariile de pe FaceBook, dar mai ales vorbeste gura lumii. Vorbesc oamenii minunati care au venit sa ne sprijine ca de fiecare data, aratand o data in plus ca suntem o comunitate minunata cu oameni talentati, muncitori, dornici sa arate tuturor cine sunt romanii, traditiile, cultura, istoria tarii care ne-a nascut.

Nu am vorbit deloc aici despre Gala si chiar daca a trecut mai bine de o luna de zile de la eveniment, poate ca ar fi gresit sa continuam cu povestile aici sarind un eveniment atat de important atat prin succes, dar mai ales prin ceea ce a reprezentat el – PRIMA Gala organizata de catre autoritati Canadiene in cinstea unei singure tari – iar aceasta tara a fost ROMANIA.

Gala de anul acesta a fost, deci, una speciala – un eveniment de anvergura la care au participat autoritati canadiene, o seara in care am oferit 4 ore de spectacol romanesc la sfarsitul carora, am inceput dansul pe acorduri de acordeon. Sa fi vazut cum se incinsesera in hora oficialii canadieni si cum incercau sa tina pasul! Dar mai bine va povestim despre spectacol pentru ca timp de 4 ore am tinut sala cu inima la gat si cu lacrimi in ochi.

Ne-am intampinat oaspetii cu paine si sare, asa cum ne-au invatat stramosii – ar fi trebuit sa vedeti colacii aceia minunati – parca erau copti pe vatra bunicii! Cand toata lumea a fost intampinata dupa datina stramaoseasca, s-au intonat imnurile, cel Romanesc si cel Canadian si am ridicat cu mandrie ambele drapeluri.

Gala14

S-au cantat la vioara din baladele lui Ciprian Porumbescu in timp ce, pe fundal, rulau poze cu imagini reprezentative din Romania.

Am dansat apoi dansuri populare – de la Brasoveanca la Etno, incercand sa aratam tuturor cat de minunate sunt costumele nostre, jocurile nostre, dar mai ales incercand sa punem in lumina o particica din sufletul nostru romanesc – de oameni veseli si primitori.

Am pus in scena o piesa de teatru de papusi – la sceneta aceasta ne-am scris singurei rolurile iar Profa noastra doar a supervizat ceea ce noi am conceput.

De data aceasta am vorbit mai putin si v-am lasat sa va bucurati mai mult de poze – ele sunt mai graitoare astazi decat cuvintele. O particica din atmosfera minunata de la Gala, puteti simti vizionand un scurt filmulet aici. Gala s-a incheiat, povestea continua – urmeaza Ziua Copilului – 3 zile si 2 nopti de vis la Campul Romanesc. Haideti sa ne bucuram impreuna intre 3-5 Iunie de acest eveniment minunat, care cu ajutorul vostru, a ajuns la editia cu numarul 9!

 

Previous post Silentio stampa
Next post Vorbaretii de la Masa Tacerii